În zilele noastre polenizatorii sunt în pericol
Lumea modernă a adus o serie de schimbări, în special în zonele dens urbanizate; odată cu restrângerea habitatelor naturale, a apărut și amenințarea de pierdere a biodiversității. Dispariția polenizatoriilor este cauzată de mai mulți factori concomitent, legați de probleme actuale sociale și ecologice. Printre cauzele principale se numără schimbările climatice; poluarea atmosferică; creșterea și dezvoltarea zonelor urbane, care duc la pierderea habitatelor naturale; creșterea semnificativă a suprafețelor agricole, practici agricole intensive, utilizarea pesticidelor; reorganizarea interacțiunilor biotice, apariția speciilor de insecte invazive.
Principalele specii de polenizatori sunt albinele, bondarii, viespile, fluturii; de asemenea, pot poleniza chiar și anumite specii de gândaci.
Polenizatorii au rol esențial în producția de alimente, majoritatea culturilor agricole, fructelor și legumelor sunt produse prin polenizare, iar pierderea lor amenință securitatea alimentară la nivel global. Conform experților în apicultură de la Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a Națiunilor Unite, o treime din producția mondială de alimente depinde de albine. Producția de alimente dependente de polenizatori a crescut cu 300% în ultima jumătate a secolului, cu o valoare de piață anuală de 577 de miliarde de dolari în SUA.
"Ne aflăm în mijlocul unei crize de dispariție a speciilor, dar pentru mulți oameni acest lucru este intangibil. Poate că polenizatorii sunt clopoțelul extincției în masă."
Cei mai mulți oameni trăiesc în orașe; în prezent, 56% din populația lumii trăiește în orașe, iar până în 2050 această valoare va atinge 70%. Prin urmare, adaptarea la efectele schimbărilor climatice în zonele urbane va deveni din ce în ce mai importantă. Este inevitabil să implementăm măsuri necesare pentru conservarea și readucerea polenizatorilor, iar mediile urbane ar putea deveni locul potrivit pentru aceasta, printr-o dezvoltare sustenabilă, cu soluții ecologice. Importanța zonelor verzi din orașe este din ce în ce mai mare, iar aceste zone urbane pot deveni un refugiu pentru insectele polenizatoare. În privința aceasta, rolul principal al spațiilor verzi urbane este să creeze habitate cu o suprafață cât mai mare, să conecteze rețelele zoologice, să le asigure coridoare ecologice pentru a le permite cât mai mult spațiu de mișcare, insectele pot parcurge kilometri întregi prin zbor.
În ciuda creșterii volumului de producție alimentară dependente de polenizare, numărul polenizatorilor este în continuă scădere într-o măsură îngrijorătoare, în zilele de azi putem afirma că are loc armaghedonul sau apocalipsa insectelor.
Deși polenizatorii sunt amenințați de dispariție progresivă, în multe cazuri nu sunt luate măsuri corespunzătoare din timp, pentru atenuarea problemei. Cele mai des întânite obstacole într-un management de succes sunt: deficiențe de informare și relații publice, sau lipsa de experiență; lipsa de coordonare între părțile interesate; lipsa de fonduri și de personal pentru implementarea proiectelor; nevoi de educație și formare; lipsa de acceptare a zonelor prietenoase cu polenizatorii în rândul socetății; întreținerea necorespunzătoare a spațiilor verzi etc.
În marile orașe europene însă există inițiative de urmat, care au fost implementate pentru protejarea insectelor, abordarea unor practici inovatoare în dezvoltarea urbană a dus la o serie de schimbări favorabile.
În Berlin au reușit să depășească aceste obstacole, prin strategia de polenizare a Berlinului și proiectul ”Mai multe albine pentru Berlin. Berlinul înflorește!”, dezvoltat în 2018 – 2019, cu implicarea mai multor părți interesate. Strategia are ca obiectiv principal protecția și promovarea albinelor, îmbunătățirea condițiilor de viață pentru polenizatorii din Berlin.
Etapele incluse pentru atingerea obiectivelor au fost: crearea de pajiști cu flori sălbatice perene și structuri de cuibărit; consultare și furnizarea de resurse pentru inițiative private și publice; elaborarea de materiale educaționale, conferințe, ateliere de lucru și evenimente.
Un alt exemplu în abordarea cu succes a problemei, este la Paris; cu o suprafață relativ mică pentru populația sa (100 km² cu 2,27 milioane de locuitori, în timp ce Roma de exemplu are 1 300 km² cu 2,8 milioane de locuitori), un număr mare de oameni trăiesc împreună; este o provocare enormă protejarea biodiversității. Odată cu realizarea pericolului de reducere a numărului polenizatorilor, au fost luate o serie de măsuri pentru a proteja insectele, pentru a crea cât mai multe spații verzi, pentru a interveni cât mai puțin posibil în habitatele naturale, pentru a avea mare grijă de zonele verzi existente. Managementul ecologic al orașului interzice utilizarea substanțelor chimice, și propune respectarea perioadelor de cuibărit în zonele verzi, se reduce la minim numărul de cosiri/an în zonele verzi.
Managementul ecologic adecvat al orașului a adus rezultate semnificative; un studiu recent, privind polenizatorii din Paris, a arătat că sistemul de polenizare este bogat, în ciuda densității urbane ridicate.
În Roma s-au realizat cercetări în privința efectului de încălzire a zonelor urbane asupra evoluției insectelor, în special a speciilor polenizatoare. În prezent există foarte puține studii care să documenteze efectele căldurii asupra polenizatorilor urbani. În ceea ce privește efectele creșterii temperaturilor urbane, cercetările efectuate în Roma au arătat că această creștere a temperaturii a dus la o distribuție mai uniformă a speciilor, adică la o reducere a diversității speciilor, speciile mai ușor de adaptat devenind dominante. Temperatura a fost principalul factor determinant pentru numărul comunităților de albine sălbatice din oraș.
Cercetarea a arătat că pădurile urbane sunt în medie cu 1,6 °C mai reci decât zonele construite, ca urmare, înverzirea urbană poate proteja polenizatorii sălbatici, iar calitatea ridicată a zonelor verzi poate contribui la resurse de flori și de cuiburi.
În urma cercetărilor și implementărilor prezentate, se conturează clar că obiectivele principale ar trebui să fie restaurarea, menținerea zonei verzi prin furnizarea de soluții bazate pe natură, de asemenea, polenizatorii ar trebui să fie protejați de speciile invazive care pot avea un efect negativ.
În Europa există mai multe prevederi legate de protejarea biodiversității și, impicit, al sistemului de polenizatori.
Legea UE privind Restaurarea Naturii, solicită statelor membre să “inverseze declinul populațiilor de polenizatori până în 2030 și să obțină ulterior o tendință de creștere a populațiilor de polenizatori, măsurată la fiecare trei ani după 2030, până la atingerea unor niveluri satisfăcătoare”.
PoMs UE își propune să instituie sisteme de monitorizare a polenizatorilor în toate statele membre până în 2026, iar apoi să reunească datele pentru a alimenta un indicator UE privind polenizatorii până în 2030.
În urma acestor prevederi, există anumite recomandări pentru autoritățile locale:
- Păstrarea habitatelor existente pentru polenizatori
- Restaurarea, crearea și conectarea habitatelor de polenizare
- Îmbunătățirea stării solului
- Crearea de habitate de cuibărit și hibernare pentru polenizatorii sălbatici
- Ajustarea practicilor de cosire
- Prevenirea și gestionarea utilizării pesticidelor chimice în conformitate cu SUPD
- Controlul speciilor străine invazive
- Cultivarea amestecurilor de semințe indigene, favorabile polenizatorilor
- Conștientizarea prin implicarea comunității și prin educație ecologică
- Monitorizarea polenizatorilor urbani
Planurile de ecologizare urbană ar trebui să se manifeste ca parte a unei strategii urbane integrate și globale, care să abordeze pierderea biodiversității, să reducă impactul schimbărilor climatice și să abordeze dimensiunile sociale ale ecologizării urbane; acestea ar trebui să fie orientate spre acțiune și să funcționeze ca un plan de implementare cuprinzător, cu obiective, termene și responsabilități clare.
În concluzie, putem afirma că avem nevoie de politici solide specifice pentru protejarea polenizatorilor, trebuie să intervenim prin politici relevante!
Articol preluat de la Asociația constructorilor de acoperișuri, pereți și fațade verzi din România – Converde
